Sfidand timpul

[Scarlett Soul]

O privi cu interes. Parea sa sufere, sa sufere mai mult decat avea voie. Si aici nu avea voie.
- In definitiv, dragostea e ca o floare, ce se naste s-apoi moare.
Scarlett ramase aproape surprinsa de cuvintele ce tocmai le rostise. Aproape ca le spuse inconstient, dar se pare ca se potriveau, adica Jake murise si luase odata cu el si dragostea in mormant, dar Rose era vie, Rose traia din dragostea ei, dragostea altora, dragostea tuturora. Nu avea voie sa se opreasca la un mormant si sa refuze sa respire acele picaturi mici si dulci de iubire din care traiau cu totii pana la urma.
- Mie poti sa imi spui, continua cercetasa. Poti sa ai incredere in mine.
Vroia sa o intrebe cand i-a inselat increderea, dar tacu, amintindu-si ca plecase lasand totul in urma si ... si fara a privi inapoi. Nu stia ce sa mai spuna. Ura momentele astea, erau singurele lucruri pe care le ura intr-adevar. Tacerea fortata si pe ea insasi.