Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse usor din maini dupa ce el tocmai isi cerea scuze aratandu-i prin asta ca nu trebuia sa o faca. Pana la urma ce facuse el? Situatia nu avea cum sa fie remediata nici cu vorbe, nici cu lacrimi. Totul era in van. Cu lacrimile sale nu avea sa il aduca inapoi pe Jake, tocmai de aceea nu mai voia sa planga. Trecuse oarecum peste asta, dar bineinteles ca in adancul sufletului aveau sa ramana rani adanc ingropate acolo. O mica pauza apasatoare , un mic suspinat si un firicel de praf zburand nestingherit prin aerul rece din sala armurilor. Apoi un suras si un raspuns: "Nu-ti fa probleme. Nu vorbesc prea des despre asta, dar uneori imi face bine sa imi aduc aminte. Asa simt ca ma descarc. Ei, lasand asta deoparte .. tu ce imi poti spune despre tine? Cum de te-ai hotarat sa vii la Hogwarts?" , intrebase putin curioasa profesoara de Previziuni despre Viitor. Asteptase cu nerabdare un raspuns. Ii placea foarte mult sa isi cunoasca amicii si elevii mai presus de ceea ce aratau.