Silence is golden

[Calvin LeBlanc]

Linistea devenise apasatoare ,cu toate ca acum era intrerupta de vocea femeii,zaganitul nimicului din fundal ii apasa in urechi.Intelese perfect ceea ce zicea aceasta prin acel uneori care te descarca dar te si secatuieste.Intrebarea pe care i-o puse dupa aceea il tulbura pentru un moment,nu avea rost sa se piarda in explicatii ce nu-si aveau nici locul si nici rostul asa ca raspunse cu jumatete de guta:"Nu am avut de ales...era cea mai simpla solutie.Inca de mic aveam talente ciudate si ii infioram pe cei din jur cu visele si premonitiile ce ma loveau in cele mai nepotrivite momente.In orice caz nu e doar asta,daca nu as fi fost cat pe ce sa-mi ranesc prieteni..."si aici facu o pauza scurta in care compensa printr-un zambet "probabil ca as fi ramas inca il lumea incuiatilor.Oricum Hogwarts este unul din cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat....aici nu trebuie sa ma ascund si nici sa ma tem pentru mine sau cei din jur,cel putin nu de aceleas lucruri de fata de care o faceam in Dublin" si surase din nou,dar de data aceasta nu mai era trist,cum o facuse inainte ,ci oarecum impacat.