Don't worry, be happy

[Effy K. Dietrich]

Ridică întrebătoare o sprânceană , dar nu comentă. Ştia că Heather făcea toate astea ca s-o scoată din sărite; nu era secret faptul că nu-i suporta pe Cercetaşi. De fapt nu prea înţelegea ce o făcea să îi urască aşa. Era evident de ce nu suporta vârcolacii, dar faza cu Cercetaşi era un mister pentru ea. Nici nu-i venea să creadă că era sora Emei. Erau aşa de diferite. Deşi o cunocuse de aproximativ 3 minute deja avea un presentiment că va ieşi urât.
Nu reacţionă în nici un fel atunci când se trântise. Doar se aşeză pe un fotoliu ceva mai depărtat şi închise ochii. Nu voia să se eneverve şi categoric nu voia să se certe. Venise acolo pentru linişte , şi avea de gând să respecte planul propus indiferent de persoanele care încercau s-o tulbure. Îşi masă tâmplele încercând să alunge orice energie egativă din ea. Tot se simţea încordată, însă. Se gândi că era din cauza lui Heather, dar îşi dădu seama că se va obişnui cu timpul.