Uncle Noah

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie simtea ca nu trebuie sa intre in conflictul lor. In sinea sa stia ca totul avea sa se termine astazi, dar desi parea probabil o egoista nu putea sa uite ca era absolut vital pentru ea sa afle cat mai multe de la unchiul lui Porrin. Totul devenise in ceata in secundele urmatoare si simtea ca nu se mai poate misca. Momente din viata fusesera oprita de parca puneai un film pe pauza: Lestrange si Bell luptandu-se, bucati de faianta cazand asupra lor de parca cerul ar fi aruncat cu furie asupra lor stropi de ploaie intr-un loc atat de .. uscat. Se infiorase la acest gand sau cel putin asa crezuse ea ca facuse. Era de parca nici nu ar fi existat, apoi auzise vraja care o 'salvase'. Se uitase catre Bell naucita, apoi isi mutase privirea catre Charles care statea inert pe podea.

"Bell, l-ai ..?" Ahh, sunasera patetic cuvintele sale assa ca se oprise cu privirile asupra lui. Trebuiau doar sa scape de el si nimic mai mult. Nu ii venea sa creada cat parea de insensibila, dar viata i-a oferit tristete, i-a dat cateva palme si soarta si intr-un final invatase cum e sa fii oarecum rea. Cand acesta disparuse doar oftase usurata. Fusese ca si cum scapasera de o grea povara.

Voia sa ii spuna ceva fostei Cercetase, insa considera ca in aceste clipe nu mai era nevoie de cuvinte rostise in van. Ce putea sa ii spuna pana la urma? Da, exact asa .. absolut nimic. Ea stia ca era aici si era de ajuns. Orice ar fi avut nevoie era aici si nu ar fi dat bir cu fugitii. Se suparase putin ca o lasase inerta si nu i-a permis sa o ajute in aceasta intamplare, dar cu siguranta simtise ca a trebuit sa faca singura asta. In fond o intelegea.

Si-a amintit de previziunea sa. Se infiorase cand si-a dat seama ca exact asa ar putea sa faca si ea cu Porrin la momentul oportun. In visul sau i s-a spus clar ca Tomas va fi ucis de ea si desi credea ca se pot schimba unele previziuni era constienta ca aceasta nu va fi schimbata. Destinul sau contra soarta lui a fost decis. Va trebui sa treaca cu bine peste o inca incercare.

Incercarile la care a fost supusa de cand ajunsese la Hogwarts au fost multe, desi niciuna nu se compara cu cele in care trebuia sa lupte cu dusmanul. Aflase intr-un final ca exista si asa ceva, ca viata nu era roz mereu. Probabil subconstientul sau ii transmitea asta, dar odata chiar visase sa fie doar asa. Viata nu era formata din ceea ce considerase ea cand era mica. Daduse dezaprobator din cap fiind furioasa pe ea insasi, dupa care isi indreptase privirea catre amica sa.

Si-a adus din nou aminte de Noah si adevaratul scop pentru care ele venisera aici. Privise in jurul sau parca luandus-i 'adio' de la tot ce le inconjurau fiindca era sigura ca nu va mai dori sa calce pe aici,apoi isi unduise bagheta reparand baia batranului. Doar nu venisera sa faca pagube. Cu siguranta unchiul Porrin ar fi vrut sa intrebe de Charles, dar la fel de probabil era si faptul ca banuia deja totul deci o intrebare ar fi fost in zadar.
"Bell, mergem? " , intrebase fosta Soimeanca aratand usa si in acelasi timp sufrageria lui Noah. Aveau ceva de rezolvat.