Silence is golden

[Calvin LeBlanc]

Ascultand-o pe profesoara isi aminti de toti cei care-i lipseau,nu erau nicidecum multi,ii putea de fapt numara pe primele degete de la mana dreapta,dar acestia erau de fapt si cei care ii cerusera sa plece,iar asta inca il durea,si stramba din fata.Se bucura auzind de prietenii acesteia,si spera ca intr-o zi sa poata fi si el mandru de acest lucru,cu toate ca increderea sa fusese ciuntita in ultima perioada,era gata sa o imparta din nou acelora care erau dispusi sa o primeasca.Zambi din nou,dar de data aceasta fusese mai mult un suras retinut si spuse: "E important sa ai prieteni oriunde,ei sunt singurii care te inteleg,sau care ar trebui sa o faca...."facu o pauza gandindu-se la ceva ce ar putea sa adauge"Dar uneori singuratatea are si ea farmecul ei..."Si gandindu-se la asta isi dadu seama ca se complacea in ea de destul timp incat sa se sature sa fie singur.