Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Ii daduse dreptate printr-un simplu gest, caci nici nu era nevoie de mai mult. Invatase pe propria piele cum e sa ai nevoie de prietenii tai aproape, dar si cum e atunci cand vrei sa uiti de toata lumea si sa fii singura. Mereu exista o anumita stare, dar se bucura cand amicii sai intelegeau asta si deseori ii dadeau linistea cuvenita pe care si-o dorea atat de mult. "Da, asa e. Uneori singuratatea si linistea e un sfestnic bun .." Facuse o mica pauza nestiind ce sa mai adaugase, apoi zambise scurt spunand doar: "Pai .. desi sunt profesoara ma poti considera o amica. De obicei ma imprietenesc si cu cei din primul an fara probleme .." Nu stiuse daca reactionase corect, dar pe moment asa simtise.

OOC: Mai pune tu un post si il inchid eu, da?