The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Scuzati de dublu post insa am adus capitolul XXVII
Enjoy
Stiu ca e mic....dar sper sa va placa

Capitolul XXVII No puedo vivir sin ti.
Chris Sancez Pov.

• Era în braţele mele. Mâinile mele îi mângâiau spatele neîncetat. Doamne cum de nu mi-am dat seama cât de mult ţin la ea? Şi cât rău am putut să îi fac. Mă simţeam mai rău decât ultimul om de pe Pământ.
  Când corpul ei moale se lăsă mai mult pe mine,am ştiut că ceva se întâmplă. Am ridicat-o încet si am văzut. Leşinase.
  Speriat am luat-o repede în braţe si am fugit ca o tornadă cu ea în braţe până la maşină,am pus-o întinsă pe bancheta din spate,apoi am urcat la volan apăsând acceleraţia. Trebuia să ajung cât mai repede la spital! Nu îmi puteam permite să o pierd acum! Nu când am aflat că pot iubii din nou!
  Am intrat cu ea in braţe in spital,iar asistenta când mă văzu ştiu imediat despre ce e vorba. A chemat doctorul care din câte am înţeles avea grija de Lissa,au pus-o pe pat şi au dus-o pe masa de operaţii.
  M-am prăbuşit într-un scaun dărâmat complet. Doamne nu din nou!
  Trecuseră deja trei ore şi nu ştiam ce să cred. Era bine? Dar copilul?Copilul cum era?
  Mi-am trecut nervos mâna prin păr si am privit a mia oară spre sala de operaţii.
  De ce nu venea nimeni să imi dea şi mie informaţii? Ei chiar vor să ma lase să mor aici de îngrijorare?
  Mâinile mi se afundară in par,si am oftat nervos. Corpul îmi tremura din toate închieturile,iar inima mi-o luase la galop.
  Nu suport ideea de o pierde! Nu acum,când însfârşit am găsit-o! Nu ştiu cum aş putea să im revin dacă aş mai pierde şi acum pe cineva.
  Doamne sunt chiar aşa un monstru?Pot jura pe Biblie! Pot jura că intenţia mea nu a fost să îl omor! Doamne ascultă-mă şi pe mine,odată în viaţa asta mizerabilă!
  Am dat cu pumnul în perete,şi apoi m-am lăsat să cad de-alungul lui. Ma durea să ştiu că ea e acolo pe acel pat de spital,iar eu sunt aici sănătos ca un bastard nenorocit ce sunt.
  Pentru a mia oară,eu sunt ală care trebuia să se zbată îmtre viaţă şi moarte pe nenrocitul ăla de pat.
  De ce continui să imi iei ce iubesc Doamne? Sunt un monstru ştiu,dar am şi eu un suflet.
  Iubesc şi eu ca oricine,de ce vrei să mă distrugi de fiecare dată când toate lucrurile devin normale?
  De ce trebuie ca eu să fiu mereu,ăla de care soarta şi-a bătut joc?
  -Mă scuzaţi,sunteţi Christian Sanchez?
  M-am ridicat brusc de pe jos şi l-am privit pe doctor obosit.
  -Da eu sunt...spuneţi-mi cum se simte Lissa?
  Oftă şi îşi prinse puntea nasului cu două degete încercând parcă să işi găsească cuvintele.
  -Am fost nevoiţi să îi facem cezariană,a făcut desprindere de placentă iar altă solutie nu aveam.
  -Şi copilul?
  Aveam să innebunesc cât de curând,speram totuşi ca ea şi copilul să fie bine.
  -Este bine,în afara orcărui pericol in incubator,îl vom ţine sub observaţii câteva zile.
  Am oftat uşurat,copilul era bine.
  -Şi Lissa?
  Îsi puse mâna pe umărul meu strângănd,de parcă aş avea nevoide susţinere.
  -Este in comă...