Grrr... Faimosul Hogwards

[Effy K. Dietrich]

Era evident că frustarea pusese stăpânire pe Darkason. Nici nu se aştepta la altceva. Ba chiar crezuse că va aţinti iar bagheta spre ea. Dar totuşi rămase calm. Elizabeth deschise gura, vrând să zică ceva dar îşi dădu seama că doar ar înrăutăţi situaţia. Înghiţi în sec şi închise ochii. Trase adânc aer în piept şi începu să numere secundele în gând.Într-un fel o calma. Deşi băiatul se comportase exemplabil , analizând situaţia fără a se enerva, încă nu era târziu pentru o izbucnire. Nu s-ar fi mirat deloc dacă ar fi fost în acel moment iar ameninţată cu bagheta.
Atunci când Viperinul vorbi Cercetaşa crezu că poate nu auzise bine. Şi asta pentru că ştia că cei mai mulţi considerau vârcolacii impuri, iar unul care mai era provenit şi din Încuiaţi ar fi intrigat şi cel mai blând Viperin. Deschise ochii şi se uită confuză şi uimită la el. Vru să îl întrebe ce spusese pentru a se asigrura că era real ceea ce auzise, şi nu un rod al imaginaţiei ei bogate şi bolnave. Dar atunci când zări zâmbetul de pe faţa lui îşi dădu seama că nu mai era nevoie. Zâmbi la rândul ei şi îşi relaxă muşchii.
"Nu este absolut nimic." Zise ea calmă. "Din moment ce tu ai recunoscut că eşti vampir, am crezut că e corect să spun şi eu." Continuă pe tonul său vesel.
Se uită cu coada ochiului la ceasul uriaş de pe un zid. Mai erau cincisprezece minute pânp trenul pleca. Nu avea de ce să se grăbească.