Do you have a d r e a m ?

[Aileen Denvers]

OOC: Fac si eu primul pas. Cine doreste sa posteze este liber sa o faca. Daca ne adunam mai multi, gen trei-patru in total, nu ma deranjeaza. Plus, ar fi mai distractiv daca se aduna mai multi, nu?
BIC:

| A visa, asta-i fericirea. A astepta, asta-i viata (Victor Hugo) |

• Micutul, dar firavul corp se misca incet, dar suav. Propria-i minte o controla, fortandu-i corpul sa se miste dupa cum voia. Totul impotriva vointei, deoarece nu avea nicio intentie sa iasa din apartament astazi. Vremea nu era favorabila. Ploua de cateva ore, iar norii nu pareau sa se retraga. Avea un mic impuls, dar era insuficient, pentru ca tot nu voia sa iasa. Si totusi, nu mai era in apartament, ci pe strada. De fapt, nu stia incotro se indreapta. Pasii o purtau spre un taram necunoscut, dar periculos. Nu-si lua o umbrela, pentru ca nu planifica sa iasa din casa pentru urmatorele zile. Desi nu avea un servici, nu dorea sub nicio forma sa iasa din casa. Si totusi, a facut-o, din nou. Avea o pelerina inchisa la culoare care-i ascundea hainele incuiate pe care le purta. Nu era eleganta, nici aranjata. In timp ce mergea pe strada, undeva prin centrul Londrei, oamenii treceau grabiti pe langa ea.
  
  Unii aveau umbrela, altii se adaposteau pe unde puteau. Aileen mergea fara nicio problema, picaturile de ploaie incantandu-o mai mult decat sa o deranjeze, desi era constienta cat de uda putea sa fie, din cap pana in picioare. In minte-i aparu un singur si simplu cuvant: Hogwarts. Isi puse gluga de la pelerina pe cap, desi parul de-un saten inchis si desprins ii era ud pana la suvitele rebele. Zambi cand un copil se opri la cativa pasi de ea, cu o cutie in mana, uitandu-se la ea de parca ar fi vazut o fantoma. O lua pe un gang mai mult abandonat decat “vizitat” si Disparu chiar inainte sa apara copilul care, aparent, o urmarea. Ramase surprins cand nu o mai vazu. Nu invatase la Hogwarts, dar cand era mica si venea cu tatal in Londra, vizitau si Hogwarts. Il cunostea pe directorul de pe vremea cand Aileen era inca o copila.
  
  Lasand urme in spatele ei, din cauza ploii si a noroiului, Aileen se indrepta spre Aripa Spitalului. Era curioasa, pentru ca nu mai vorbise de foarte mult timp cu acel Vindecator al scolii, pe care-l stia de pe vremea cand mergea la Sfantul Mungo pentru cursurile avansate. Deschise usa, lumina fiind stinsa. Doar fulgerele de pe cer mai luminau incaperea. Se apropie de fereastra care se tot misca din cauza vantului puternic. Nefiind atenta, Aileen a avut intentia sa-l inchida, dar fereastra s-a trantit atat de tare incat o bucata mare de geam s-a desprins, atingandu-i bratul drept si cazand la podea, spargandu-se in mai multe bucati. O taietura putin mai mare, dar invizibila daca nu ar fi curs sangele, ii aparu pe brat. Picaturile curgeau siroaie, formand o mica dunga si cazand pe podea.
  
  - Oh, murmura Aileen, nefiind afectata de acea taietura sau de faptul ca s-a spart o fereastra.