Tell the devil I said "Hey"

[Aileen Denvers]

OOC: Imi cer scuze pentru mica intarziere!
BIC:

• Imposibil sa nu recunosti acel miros placut. Parca te imbata de la distanta cu un parfum unic. Diferitele specii de flori erau frumos aranjate, fiecare ocupand un ghiveci mai mare sau mai mic, iar frunzele uscate sau verzi care se desprindeau de pe tulpine cadeau pe podeaua rece. Gradina era foarte bine ingrijita, iar femeia care se ocupa adora sa faca acest lucru zilnic. Se observa ca-i placea, fiind adevarata ei pasiune si pentru care merita sa-si piarda timpul. Era o doamna, vrajitoare, dar iesita la pensie de cativa ani, pe care a cunoscut-o intamplator. O stia de cand s-a mutat in Londra si de fiecare data cand avea ocazie venea sa o viziteze, iar femeia era mai mult decat incantata. Nu prea avea vizitatori, dar era fericita cand Aileen o vizita. Si cum nu-i placea sa mearga fara nimic, mereu ii aducea cate o atentie. Fie o prajitura, o floare noua sau un obiect, mereu era ceva si o incanta pe femeie, desi mereu ii spunea sa nu se mai deranjeze.
  
  Era vara, vreme frumoasa, desi mai ploua ocazional. Doar era Londra, si normal sa ploua mai des. Bagheta magica o avea in buzunar. Batrana o ruga pe Aileen sa-i cumpere ceva de pe Aleea Diagon, motiv pentru care de cateva minute bune se tot plimba pe Aleea Diagon, cautand ceea ce-a rugat-o batrana sa-i aduca. Parul il avea prins intr-o coada de cal, suvitele rebele acoperindu-i spatele, purta niste haine incuiate, lejere si dragute, dar pe deasupra pelerina de culoare inchisa. Pentru ca nu voia sa fie recunoscuta si cum nu avea nici chef sa vorbeasca cu nimeni, gluga o avea pe cap, acoperindu-i aproape toata fata. Isi adora pelerina, pentru ca se putea camufla foarte bine, mai ales in intuneric.
  
  Se opri in dreptul Ceaunului Crapat. Intra acolo, fiind singura clienta. Barmanita se apropie de masa la care se aseza, intrebandu-o ce doreste. Aileen rosti scurt bautura pe care o voia, iar femeia se indeparta, lasandu-o singura. O necunoscuta intra, apropiindu-se de masa. O deranja pe Aileen, punandu-i chiar si o intrebare. Aileen o privi scurta, ignorand total zambetul acela. Cum puteau sa zambeasca toti oamenii? Mereu exista un motiv sa zambeasca sau o faceau pentru ca asa erau obisnuiti?
  
  - Nu stiu. Sa incercam. Vrei?, o intreba Aileen, zambindu-i sarcastic si fiind multumita cand barmanita ii aduse bautura comandata.