Plimbarica.

[Ellena R. Howard]

Iesise din camera ei cand soarele incepea sa apuna. Nu prea intelelgea de ce dar stia ca stand atata in camera ei deja se plictisise si nici nu mai avea ce citii. Desi biclioteca era mai aproape de ea, alege totusi sa iasa putin din camera pana la ora stingerii. Desi ca deobicei se plimba singura, nu ii displacea.
Iasa din camera ei zambind, aranjandu-zi cu grija roba pe care semnul astropufilor mereu o facea sa se simta bine.Poate pentru ca toti astropufii avea ceva anume, acel ceva bun, ce mereu ajuta sa fie fericita. Sentimentul placut ca mai eista oameni la fel ca ea.
Merge incet pe scarile castelului, iesind din castel dorind sa mearga putin in oras.Poate la Zonko sau La trei maturi.Nu fusese de ceva vreme acolo si nu mai stia ce se mai intampla prin oras.
Merge incet sub apucul minunat al soarelui ce o invaluia placut si o facea sa se simta bine. Poate apusul si rasaritul erau cele mai frumoase momente pentru ea. Rasaritul dadea senzatia ca o noua zi apare, o noua zi in care poate invata ceva nou si poate sa-si duca la indeplinire visele. Iar apusul ca o zi a trecut, o zi in care posibil sa fi invatat ceva, poate o noua lectie de viata, o noua curiozitate. Culoarea rosiatica de pe cer o facea totusi sa simta un firo undeva in ea. Acel fior deparca acel rosu inspira pericol, pierdere si poate deznadejde. Dar niciodata nu se lasa condusa de acel sentiment negativ.
Intra pe usa mica a localului unde este intampinata de alte persoane ce pareau vesele. Multi povesteau intre ei si se simtea acel miros placut ca de cafea. Merge printre mese incat pana ajunge langa locul unde comanda si ea o bautura. Seaseazape un scaun, pierzandu-se in ganduri. Era singura la masa sivazandu-i pe ceilanti cate doi, trei sau grupuri mai mari o facea sa se simta inferioara. Spera doar sa nu fie asa.