Uncle Noah

[Rosalie Vivienne Alden]

S-a dus. S-a terminat totul,cel putin pentru moment. In acea clipa si-a pierdut speranta in legatura cu ceea ce va urma. Vor mai afla vreodata ceva? Asta nu vor sti inca. Trebuiau sa aiba rabdare, asta in cazul in care se vor mai intoarce la Noah. Rosalie stia ca in aceste clipe mai bine il lasa singur fiindca din pacate doar abera. Simtea o oarecare compasiune pentru el, caci nu era vinovatul pentru greselile lui Porrin. Oftase in timp ce se indreptasera cu totii catre usa. Macar acum stia ca nu venisera degeaba. Bell rezolvase o treaba care probabil demult trebuia sa fie asa, dupa cum spunea ea insasi. Ii facuse cu mana unchiului Noah in timp ce se indepartau,desi el nu era destul de bine incat sa ii raspunda.

Acum tot ceea ce ii mai ramanea de facut era sa spere ca Tomas va avea macar putina mila pentru unchiul sau si il va elibera de sub acel blestem mult prea crunt pentru un batranel ca dansul. Suspinul sau se cufundase in tacerea acelei dupa-amieze. O privise pe fosta Cercetasa cum se indepartase si de aceasta data nu mai avea de gand sa o urmeze. Avea nevoie de liniste. La fel si ea.

Incepea sa se indeparteze din ce in ce mai mult de baieti, doar ca in partea opusa a locului spre care se indreta Bell. Steve se uitase urat in urma sa si strigase dupa ele: "Voi sunteti nebune? Acum ne lasati singuri?!, insa nu primise niciun raspuns. Cine l-ar fi bagat in seama in acest moment ? Nu intelegea ceea ce insemna linistea, iar pentru ea in unele momente era vitala.

Ajunsese langa o cladire care parea a fi un magazin in stil vechi,cu mii de decoratiuni in vitrina si cu usile deschise atarnand ceva de ele. Un gand stupid ii venise in minte,dar totusi intrase pentru a-si lua un suvenir. De ce sa plece fara sa aiba o amintire? Cu toate ca stia ca nu va uita niciodata acest weekend problematic avea nevoie de ceva care sa o impulsioneze sa inainteze cu cautarile si sa isi aduca aminte de acest loc,totusi.

Pasii sai marunti nu provocau zgomot, iar ea nu avea cu cine sa vorbeasca in acea clipa. Se asezase pe o banca la fel de pustie ca sufletul sau. A ramas cufundata in ganduri si si-a inchis ochii incercand sa viseze o cu totul alta lume decat cea din care facea parte. Uneori voia sa considere ca era altcineva, iar alteori lumea in care traia era de vis. Sentimente contradictorii o incercau,dar cand se considerase pregatita se intorsese catre cei doi. O vazuse pe Bell apropiindu-se incetul cu incetul. Stia ca se va intoarce intr-un final.

Aveau sa mearga la cort pentru o ultima data si asta doar pentru a strange totul. Nu mai avea rost sa ramana in Siria. Gandul ca se va intoarce la Hogwarts ii transmisese un iz atat de familiar si un zambet sincer, larg. Nu stia inca daca totul a fost doar incipitul unei noi aventuri sau sfarsitul unei alteia. Trecusera prin multe in ultima perioada, iar acum nu stia ce va urma.

Era ca si cum te-ai uita la un film, iar regizorii te tineau in suspans in timp ce tu abia asteptai o continuare, dar aceasta intarzia sa apara. Asa era si la ei .. erau intr-o asteptare agonizanta, iar pentru ea sa nu mai stie nimic de Porrin chiar asa era. Nu putea sa isi dea seama daca murise sau daca o asteapta undeva pregatit sa o ucida. Previziunea aceea conform careia ea va fi cea care il va assasina nu ii mai dadea pace. Simtea ca in curand va sosi sfarsitul unuia dintre ei. Spera din tot sufletul sa nu fie al ei.

"Mergem?" , se trezise intr-un final rostind cand fosta Cercetasa se aproia de ei. Acum erau toti, dar nu se simtea inca pregatita de drum. Se uitase in jurul sau incercand sa ii ramana in minte tot ceea ce o inconjura. Isi lasase privirea in jos asteptand macar un raspuns inainte de a face primul pas spre iesirea din aceasta aventura noua a lor.