Forever and always

[Alice Morris]

• Cele doua eleve se apropiau impreuna de caroseria Ford'ului, care era acum complet "salbaticit" acoperit in unele locuri de muschi, si foarte murdar. Isi petrecuse ultimii aproape douazeci de ani in acea padure, si probabil avuse o viata plictisitoare. Micuta cercetasa isi scoase bagheta si sopti "Alohomora!" catre portiera din fata a masinii. Se auzi un zgomot si usile se dischisera in laturi. Bell ii facu semn cu mana lui Alice si intrara amandoua pe locurile din fata, astropufa insistand ca ea sa stea la volan. Farurile se aprinsera si ele, si masina parea ca se trezise la viata dupa mult timp.
  "Crezi ca mai zboara?" intreba micuta Alice pe un ton injrijorat.
  "Sper ca nu..." raspunse Bell.
  Vocile lor se auzeau foarte bine in linistea padurii, desi cele doua prietene din prezent stateau in partea cealalta a luminisului. Alice ridica privirea si vazu printre crengile adunate deasupra lor asemenea unei cupole cerul albastru si cateva stele palpaind. Padurea nu parea deloc infricosatoare, ci un loc linistitor, unde puteai petrece putin timp. Cel putin asta simtea cum se privea pe ea insasi la volanul unui Ford Anglia razand, transmitandu'i si ei emotia, si fericirea.