Unbury the secret

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth era la fel de entuziasmată şi încântată ca şi Lylith, dacă nu chiar mai mult. Doar acele pagini prăfuite reprezentau şansa ei de a se descoperi. Atât ea cât şi Astropufa priveau foarte atente fiecare cuvânt şi imagine, evident fascinate. Eliza era sigură că aveau să discute cândva şi la Apărare contra Magiei Negre despre vârcolaci, dar nu mai avea răbdare ; nu mai voia să-i frică . Dădea paginile delicateţe, de parcă erau făcute din porţelan şi orice mişcare bruscă le-ar putea distruge. Ajunse la începutul capitolului şi deschise gura vrând să citească. Dar chiar atunci se auzi o bubuitură urmată de un mieunat alintat .
Elizabeth se ridică alarmată şi privi în direcţia în care se auzise. Filch ăsta nu voia deloc să renunţe. Lylith îşi stinse bagheta, iar Cercetaşa îi urmă exemplul. Nu era bine să rişte pentru că era sigură că efectul vrăjii se dusese, iar îngrijitorul avea mintea lucidă. Lylith îi spusese să ia cartea şi să vină, iar Elizabeth făcu exact cum îi spusese. Fugi după ea încercând să facă cât mai puţin zgomot; ştia foarte bine că pisica aceea afurisită avea un auz foarte bun.
Se ascunseră în cele din urmă în spatele unui dulăpior pe care se aflau diferite cărţi , pergamente şi pene de scris. Elizabeth strânse cartea la piept şi pe Lylith de mână, rugându-se ca Filch să nu găsească. Îşi închise ochii şi uită să mai respire atunci când auzi nişte paşi în apropiere, urmaţi imediat de un tors mulţumit şi aproape "răutăcios".