the doors

[Valerye R. Mitchell]

Deci era curajoasa fetita, probabil facea parte din casa cercetasilor, bravi si curajosi, ce tampenie, ea mereu ii considerasera niste pisalogi, viperinii erau ratati, iar astropufii, binenteles niste pufuleti amabili. Ce noroc ca picase la Ochi de Soim. Zambi scurt, dar rautacios, in mana dreapta tinea bagheta atintita spre gatul fetei iar mana stanga se inclesta in roba pustoaicei, tragand-o mai aproape. Trecatorii aratau de parca nu vedeau ce se intampla, astfel de chestii fiind obisnuite prin acel loc.
Cred ca nu m-am facut bine inteleasa, ai dat de belea. Din vorbele ei se intelegea clar ca o ameninta, si avea sa se tina de cuvant daca nu era ascultatoare si dadea in continuare dovada de incapatinare.
Bagheta ii aluneca lent prin crapatura pelerinei, atingandu-se usor de pielea fina si catifelata a fetei, astfel intentiona ca ea sa-si dea seama ca vorbea serios.