Poison in your veins

[Effy K. Dietrich]

În timp ce aştepta răspunsul încerca să găsească în mintea sa un echivalent pentru gustul real al sucului. Indiferent la ce încerca să se gândească în minte îi apărea ciocolată cu frişcă deasupra. Era clar că nu avea acest gust; sucul de rodii probabil avea un gust natural, dar dulceag. Se încruntă când îşi dădu seama că imaginaţia sa bolnavă nu putea să găsească nimic util. Întotdeauna trebuia să adauge ceva realului. De aceea era de cele mai multe ori paranoică; din cauza imagineţiei. Îşi dădu seama că singurul răspuns de care are nevoie e la Melisse aşa că aşteptă.
Se gândi o clipă la ceea ce spusese Melisse. Fusese o afirmaţie foarte scurtă, dar încăcată de hotărâre. Eliza o credea pe cuvânt. Plus că nu avea de ce să mintă. Doar era vorba despre un suc amărât, nu despre cine ştie ce secret de stat. Eliza clătină amuzată din cap şi îşi ridică privirea când barmanul veni la ele. Se uită o clipă la Melisse, apoi îi spuse barmanului comanda. Acesta plecă la repede cum venise, lăsându-le pe fete într-o linişte aproape de mormânt. Eliza începu să bată ritmatic din degete pe masă , fiind evident că tăcerea îi părea incomfortabilă.
"Şi cum te-ai obişnuit în postura de profesoară?"O întrebă ea în cele din urmă, abia găsind acest subiect de discuţie. Spera ca acesta să constituie un punct de pornire , dar dacă nu era aşa habar nu avea ce să mai zică.