Dark times.

[Effy K. Dietrich]

Trase adânc aer în piept încercând să-şi păstreze calmul şi mintea lucidă. De obicei în momente tensionate acţiona după instinct, fără a mai ţine cont de ceea ce spune parte ei raţională. Dar acum trebuia să fie atentă şi deci să-şi asculte mintea. Nu mai putea fi neglijentă; cea mai mică greşeală îi putea aduce moartea atât ei cât şi lui Jennifer. Înghiţi în sec şi îşi privi prietena cu o urmă de îngrijorare pe chip. Cel mai mare coşmar al ei : să vadă persoanele dragi moarte , numai din cauză că ea nu s-a putut stăpâni.
Când Jennifer alesese a doua obţiune şi anume să se ascundă, Eliza rse uită nehotărâtă la ea. Poate ar fi fost mai bine să fugă; aşa ar fi scăpat sută la sută nevătămate. Vru să îi sugereze acest lucru lui Jenn, dar îşi aminti cum este ea. Nu ar fi acceptat un gest de laşitate ca acesta, de fapt nici Elizabeth nu credea că s-ar fi suportat dacă ar fi fugit cu coada între picioare ca o potaie fricoasă. Aprobă din cap şi o urmă pe Jenn înapoi în tunel, trăgând cu ochiul la uşa ce ducea spre parter. Devoratorii erau nevorşi, ţipele care însoţeau discursurile lor înverşunate susţinând ideea.
Jennifer se lipise de peretele rece din piatră părând că plănuieşte următoarea mişcare a celor două, în timp ce Elizabeth privea prin crăpătura rămasă dintre uşă şi zid . Stătea nemişcată, aproape părând o statuie din porţelan şi abia dacă îşi mai amintea să respire.
Se întoarse cu faţa la Jennifer şi îi întinse mâna tremurândă când auzi paşi tot mai aproape, iar cealaltă uşă se deschise cu un scâţâit straniu şi ascuţit.