Tell the devil I said "Hey"

[Aileen Denvers]

OOC: Scuze pentru intarziere!
BIC:

• Aileenei nu-i prea placea sa cunoasca oameni, pentru ca nu avea o parere tocmai buna despre unii dintre ei, in mod special. Misterul o caracteriza, pentru ca nu-i placea sa dea prea multe detalii, mai ales din prima. Insa, acea batranica pe care a cunoscut-o intamplator, a surprins-o inca din primele secunde. Nu foarte inalta, subtirica, cu parul alb, dar mereu prins intr-un coc, frumos aranjat si cu acei ochii albastri care te ademeneau cu privirea. Era foarte prietenoasa si inca din prima clipa iti demonstra asta, mai ales dupa felul in care vorbea si cum se comporta. La inceput, Aileen era o straina pentru batranica. In prezent, ii este ca o fiica pe care nu a avut-o niciodata.
  
  A aflat in timp ca a fost casatorita, de doua ori chiar, dar respectivii nu au vrut copii, iar asta a intristat-o foarte, foarte mult. Are un trecut interesant, captivant, dar in acelasi timp foarte dureros. Se putea observa ca femeia era trecuta prin viata. Si totusi, inca mai zambea. Nu voia sa intarzie, dar incerca nici sa nu piarda prea mult timp la Ceaunul Crapat. Nu mai fusese de foarte mult timp pe Aleea Diagon, dar nici nu avea chef sa depaneze amintiri. Tineau de domeniul trecutului, toate amintirile ei. Nu mai avea cum sa dea timpul inapoi si nici cum sa repara anumite greseli. Nu era genul acela de vrajitoare. Isi traia viata si isi facea propriile reguli. Asta era Aileen si nu putea sa o schimbe nimeni. O vorba i se potrivea: aparentele pot insela!
  
  Tonul pe care l-a folosit Aileen cand i-a pus intrebarea strainei nu a fost unul placut, dar nici extrem de infricosator. Sau a fost? Nu ii urmarea privirea, desi avea momente cand o facea, doar ca sa supravegheze persoana respectiva. Se uita in alta parte si se gandea la altceva, dar in acelasi timp era atenta si la ce putea sa mai spuna straina. Ocupa un loc, dar Aileen continua sa priveasca in alta parte. Si-a spus numele. Intr-adevar era politicos sa-si spuna si ea numele, dar Aileen nu era genul. Era cazul? In cele din urma...
  
  - Aileen, i-a raspuns fulgerator si cu aceeasi tonalitate ca la inceput.
  
  Insa, nu era genul care sa dea si mana, atunci cand face cunostiinta cu cineva. Clar, nu era genul! Melisse nu avea de unde sa stie, si normal. Suc de coacaze, colorado? Ce denumire tampita, se vedea ca le apartine incuiatilor. Pufni usor intr-un scurt si ironic ras, asa cum obisnuia sa faca atunci cand auzea afirmatii banale, tampite chiar. Sucul de dovleac era cel mai scarbos, desi daca-si aducea aminte ii placuse in timpul scolii de magie. Cumplit!