the doors

[Valerye R. Mitchell]

Nu mai intalnise pe nimeni pana acum cu un astfel de tupeu, ba mai mult astfel de comportament care era complet inacceptabil in fata ei, ba nu, intalnise, si asta era realitatea, oameni exista diferiti, majoritatea nesuferiti, desigur nu exista paduri fara crengi uscate. Ramase un pic nemiscata, uitandu-se urat la fata care tocmai indraznuse sa puna mana pe ea, sarmana, nu stia ce o asteapta si cat are sa regrete acel gest nesabuit.
Se apropie mai mult de ea, bagheta tinand-o inca indreptata asupra gatului pustoaicei. O apuca inca o data de roba tinand-o cu mai multa putere decat data trecuta, apoi tragand-o violent dupa un colt, o alipi de primul perete zarit.
Te voi invata cum sa respecti pe cei mai mari, si in special pe aceasta alee.Acestea fiind spuse ii dezgoli in graba o parte a gatului si isi infipse coltii in tesutul fragil al fetei. Sangele era destul ca sa se alimenteze o saptamina, dar nu intentiona sa o omoare, doar sa o pedepseasca, nu scapa nici o picatura, iar cand fata era deja destul de slabita, ii dadu drumul sa cada in voia ei.