Give me everything ... [ Privat ~ Byung Hun & Jasmine ]

[Lee Byung Hun]

Fata avea un tic de a se juca [,] cu pandantivul? O văzuse făcând asta de multe ori. Bineînţeles, şi el când purta un lanţ îl băga în gură, se juca cu el, până se rupea. Avea o grămadă de lanţuri rupte de dinţii lui. Făcuse asta de mic, iar părinţii săi râdeau de el zicând că el aşa îşi întăreşte dinţii. A zâmbit, venindu-i o idee genială atunci, pe care o să o folosească puţin mai târziu.
-Uhm, nimic, răspunse la întrebarea ei păstrându-şi zâmbetul pe chip. Deci, să înţeleg că îţi plac lanţurile şi chestiile ăstea, pandantivele? întrebă el de data asta. Putea da impresia că are de gând să îi cumpere un lănţişor, şi poate chiar dorea să facă asta, dar nu ştia încă ce gusturi are. Nu dorea să cumpere acelaşi lucru, adică, un lanţ cu pandantiv cu panteră. Ceva care ar fi însemnat mult mai mult, ceva care să-i unească, oarecum.
Se ridică, ducându-se către ea şi se aşeză în faţa ei, apropiindu-se mai mult până când putea vedea pandantivul şi detaliile lănţişorului perfect. Era frumos, dar ochii panterei îl speriase oarecum.
-Mă sperie pantera asta, zise şi chicoti, ridicând privirea către ea, rămânând în poziţia de mai devreme, la fel de aproape de ea.