back to black

[Swain Schrenserte]

O zi posomorita, mai posomorita ca cea precedenta, asta putea insemna doar un singur lucru, ca se apropie zilele de toamna, avea o atitudine neutra la orice anotimp, deci timpul de afara nu-i influienta in nici un fel dispozitia si starea sufleteasca in general. Luminita de la intrare, care palpaia mai mult sub forma de avertisment decat sub considerente practice, era stinsa - fitilul inca incins. Tineau mereu deschis, fie miezul zilei sau noapte, caci cei ce obisnuiau sa se slujeasca de stabiliment erau de obicei oameni capriciosi cu orare infestate de anomalii care mai de care. Seful de acolo nu putea deci fi luat prin surprindere de absolut nimeni ii calca pragul, indiferent de ceas.
Intra fara a atrage prea multa atentie asupra figurii sale chiar daca in ultima vreme devenise un oaspete bine cunoscut prin acele locuri. Totusi, odata pasind pragul era sigur ca se afla in acelasi loc, undeva pe un raft sau intr-o vitrina. In mod evident nu avea sa se foloseasca de ajutorul nimanui, ci de propriile simturi si de intuitie.