the doors

[Swain Schrenserte]

Tusi, fumul pe care uitase sa il expire inecandu-l, facandu-l sa traga mai bine in piept aerul greoi, umplut de miresmele intense ale flacarilor in care ardeau pietre magice alimentate de potiuni. Stinse tigara, privind absent in scrumiera deja plina, nefiind atent la vrajitorii ce treceau pe langa el, ferindu-se de la a il atinge cu la fel de multa sila cu care el insusi se ferea de la a lua contact cu acestia. Inchise ochii cateva momente, degetele mainii sale stangi aproape putand simti, strangand bricheta, tragaciul primei arme Incuiate pe care pusese vreodata mana. Inca isi putea aminti sunetul primului glont spulberand trunchiul copacului, rasetul instructorului fata de rateul sau si tintirea pe langa punctul indicat. Rasetele deloc subtile ale celorlalti copii care participau la instructie, insa ei purtau uniforma gri-verzuie a armatei Germaniei, in ciuda faptului ca erau doar cu doi sau trei ani mai mari decat el.
Zambi vag, imaginea aceea fiind acoperita in mintea lui de cea a unei tinere care statea intinsa pe jos cu o clara rana la gat, semana mai mult cu o muscatura, totusi, pierduse mult sange, exact ca Valerye cand o lasase sa moara atunci cand avea de gand sa o transforme. Deci, se simtea intr-un anume fel, dator sa o ajute.
Purta cu el mereu o sticluta cu potiune vindecatoare, pentru scopuri personale bineinteles, turna o picatura la rana fetei, aceasta vindecandu-se instantaneu, urma a doua sticluta care avea sa-i dea ceva puteri, desigur nu era posibil sa-i adause sange insa ar putea sa-l inlocuiasca pana isi va reveni complet. Astepta efectul tragand-o pe fata intr-un loc mai ascuns de privirile celor din jur, mai intunecos.