Poison in your veins

[Effy K. Dietrich]

Mai luă o gură din suc, un zâmbet apărându-i pe chip imediat. Deşi cu câţiva ani în urmă ar fi băut tot paharul dintr-o singură înghiţitură, acum savura fiecare strop. Se schimbase mult. Nu mai era acea fetiţă naivă, care tăcea mai tot timpul fiindcă îi era frică să nu spună ceva greşit. Elizabeth aceea era o străină. Acum dacă greşea ,asta era. Nimeni nu este perfect . Zâmbi melancolică şi învârti absentă paiul în lichid. Gândul îi zbura departe, la vremea când îşi petrecea timpul liber alături de singura ei prietenă Încuiată, care mai era şi verişoara sa, Alicia. Îi era dor de ea,şi se întreba cum se descurcă cu Încuiaţii singură. Clătină din cap. Nu avea de ce să se îngrijoreze; Alicia fusese întotdeauna populară. Faptul că era prietenă cu ciudata-retrasă de Elizabeth surprinsese pe toţi.
Observă că Melisse se uita în altă parte , apoi se cutremură. Clipi de câteva ori şi privi în aceeaşi direcţie ca prietena sa. Cel care îi provocase acea reacţie nu era nimeni altul decât beţivul de mai devreme. Spre deosebire de Melisse, care dădea semne că doar îi pare rău de acel om, Elizabethei îi era scârbă când se uita. Nu era neapărat de felul în care arăta ci de modul jalnic în care îşi îneca amarul. Strâmbă din nas şi începu să bată ritmic cu degetele în masă. Poate că era cam răutăcioasă, dar sângele german care îi curgea prin vene o împiedica să agreeze astfel de persoane. Bărbatul se oprise în uşă, căltinându-se într-o parte şi-n alta, după care se rezemă de tocul acesteia . Îşi băgă mâna în pelerina murdară şi ruptă şi scoase o baghetă, pe care o privi lung şi gânditor. Eliza se încruntă simţind cum nervii i se întind la maxim.
"Oamenii ca el nu ar trebui să deţină o baghetă." Spuse pe un ton exasperat .