In the dark world

[Aileen Denvers]

• Frunzele colorate si uscate se desprindeau, acoperind pamantul cu o patura multicolora, specifica toamnei. Se putea simti adierea placuta a aerului nu foarte puternic, dar care parca te indemna sa faci pasi in continuare, sa nu te opresti deloc. Cerul era acoperit de norii care voiau sa „semene” ploaia si sa lase picaturile sa atinga tot ce este uscat. Oamenii pareau sa se grabeasca, parca presimteau ca o sa vina ploaia puternica, desi vantul inca nu era puternic. In zonele acestea din Orientul Mijlociu taifun sau tsunami erau considerate fenomene normale, pentru ca in timp s-au obisnuit cu furia naturii. Insa, acea „furie” nu se putea compara cu cea a unei fiinte umane.
  
  Trebuia sa faca o pauza pentru doar cateva secunde, sprijinindu-se cu mainile de stalpul in fata caruia se opri. Desi erau prea mult si acele cateva secunde. Instinctiv, se uita in spatele ei. Indivizii care o urmareau erau la cativa metri distanta. Inspira adanc, lasand aerul umed sa-i inunde plamanii. Vantul deja-si schimbea traiectoria si nu mai era la fel de placut ca mai devreme. Asa, dintr-o data, dar era ceva normal in Coreea. Ce bine ar fi fost daca nu si-ar fi luat cizmele negre cu tocul marisor. O impiedicau sa alerge mai repede, dar nu se lasa invinsa de asta si nici nu avea de gand sa fie prinsa. Ce bine ar fi fost daca si-ar fi luat bagheta magica, daca ar fi cunoscut mai bine locul. Asa i-ar fi ademenit intr-un loc inchis si i-ar fi omorat pe loc. Trebuia sa faca ceva. Si repede!
  
  Se trezi, realizand imediat ca a fost doar o simpla amintire. Razele puternice si periculos de indraznete patrundeau prin crapaturile conacului renumit, Urlet in Noapte. Unul dintre cele mai bantuite cladiri vechi din Marea Britanie. In ciuda razelor, intunericul inca mai domina incaperea. Fara sa-si dea seama, Aileen adormi, fiind asezata pe un fotoliu mai retras, aproape de un colt intunecat. Nu i se putea vedea intregul corp daca cineva intra, deci era bine camuflata. In schimb, ea putea sa urmareasca orice miscare. Aerul racoros de aici nu se putea compara cu aerul umed din Coreea, pentru ca tot isi aminti de acel eveniment.. placut, daca ar putea spune. Dupa o liniste deplina, cineva isi facu aparitia in faimosul conac. Pielea palida a strainului il dadea de gol, oarecum. Aileen il privi atenta la fiecare miscare pe care o putea face strainul. Avea bagheta magica. Isi invatase lectia: sa nu plece niciodata fara bagheta.
  
  - Si eu care speram sa nu vina nimeni.. in vizita!, bombani Aileen fara sa-si arate identitatea sau locul unde statea.