the doors

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se gandea ca nu avea cum sa uite niciodata acest vis, sau faptul ca tatal sau ii promise ca o va proteja mereu.De mica mereu a protejat`o, a rad, a plans alaturi de ea.Jennifer invatase vrajile pe care le stia dinainte sa inceapa scoala de la el, de la tatal sau.Ii parea rau doar ca nu avuse parte de toate astea si Lilyth, sora sa.

-Mereu m`ai protejat, chiar si acum cand nu mai esti printre noi, si iti multumesc, spuse jennifer stergandu`si lacrima fierbinte care curgea pe obrajul ciocolatiu si catifelat al fetei.
-Nu ai de ce sa imi multumesti, esti fata mea, si te iubesc enorm, murmura James in timp ce o lua in brate.Si imi pare rau ca nu ti`am spus despre Lilyth..
-Am inteles de ce a trebuit sa faceti asta..sunt mare..si am trecut prin probleme mari, tu m`ai facut sa fiu tare.. spuse Jennifer zambind.
-Iti multumesc..acum ar trebui sa plec..zise tatal sau.
-Dar.. incepu Cercetasa.
-Spune`i mamei si surorii tale ca le iubesc, pe toate va iubesc, si sora ta Eliza la fel, spuse el in timp ce imaginea se stergea.

Jennifer isi deschise usor ochii, vazand ceata in fata ochilor./imaginea se clarfica incetul cu incetul, ea incercand sa se ridice.Nu putea..Incerca sa isi aminteasca ce cauta pe jos, enervandu`se un pci amintindu`si de tipa aceea nebuna.Cand imaginea se clarifica, vazu in fata sa un baiat care se uita atent la ea.

-Cine esti? intreba Jennifer avand o voce slabita.