Dark times.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth era foarte nerăbdătoare să audă răspunsul Cercetaşei. Nu ştia de ce, dar voia s-o ajute pe acea fată, indiferent unde sau cine era. Era o senzaţie ciudată, mai ciudată decât cea pe care o avea de fiecare de dată când era în apropierea unui vârcolac. Simţea un sentiment protectiv pe care nu îl mai simţise de mult timp. O privi încruntată pe Jennifer când văzu că nu răspunde. Acest lcuru îi dădea de bănuit. Prima dată crezuse că Jenn caută adânc în memoria sa după indicii, dar îşi dădu seama că de fapt ascultă discuţia Devoratorilor. Îşi întoarse capul spre uşă, deşi nu putea să vadă nimic de la distanţa aceea şi ascultă atentă. Se încruntă şi mai tare oftând lung. Mai erau încă două fete în pericol. Situaţia devenea deja complicată, mult prea complicată.
Îşi întoarse privirea spre Cercetaşă, uitându-se insistent la aceasta. Dacă ştia ceva despre ceea ce se întâmpla, sau avea vreo bănuială despre cine puteau fi acele fete trebuia să spună . Se aplecă încet în faţă şi o privi în ochi pe Jenn. Vedea îngrijorarea în ochii săi calzi şi tulburi. Îşi drese glasul .
"Jennifer, ai vreo bănuială ?" Repetă întrebarea , doar că de data aceasta mai tare.
Deşi Eliza nu băgă de seamă, în camera de după uşă se lăsase o linişte stranie. Nu se mai auzeau decât respiraţiile greoaie ale celor două şi câteva şoapte ale vrăjitorilor, care păreau că nu aparţin acelui peisaj liniştit.