Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Ideea cu experimentul părea puţin probabilă, dar dacă era vorba de Cap-de-Mort nu era imposibil. Pe lângă toate crimele comise de acesta în numele sângelui pur şi magiei negre şi experimentele dureroare, lucrul făcut bărbatului părea o joacă. Şi totuşi dacă era un experiment de ce n-o făcuse cu unul din supuşii lui, care ar fi acceptat de bună-voie? Poate că se gândea că are nevoie de cât mai mulţi vrăjitori în armata sa şi nu putea să piardă pe nimeni. Sau poate că n-o făcuse el. De fapt era aproape sigură de asta . L-ar fi omorât pe loc. Îşi masă tâmplele cu vârful degetelor sale lungi, fine şi albicioase simţind cum capul îi explodează din pricina luptelor dintre părerile proprii. Era mult prea mult pentru seara aceea. Mai întâi Piatra Învierii, acum asta... Ce mai urma?
"E posibil să te fi trimis Dolohov?" Întrebă dintr-o dată , forţându-l pe bărbat să-şi amintească iar de luptă. Nu mai conta cât de mult durea acest lucru ; era prea important să afle cât mai multe. Cine ştie cum putea să afecteze istoria simpla prezenţă a vrăjitorului în viitor. Eliza îl privi insistentă , aşteptând un răspuns. Acesta clătină din cap, făcând-o pe Cercetaşă să ofeteze dezamăgită. Dar îşi dădu seama că avea dreptate . Dolohov era prea ocupat să se dueleze, nu i-ar fi trecut prin cap aşa ceva.
" Atunci... cine mai era în jurul tău. Ce vrăjitori?" Întrebă ea , gândindu-se că era imposibil să fie singuri în mijlocul bătăliei. Începu să se plimbe dintr-o parte în alta întorcând situaţia pe toate părţile .
"Nu ştiu. Era prea întuneric, plus blestemele şi vrăjile aruncate ..." Murmură acesta. Elzabeth oftă din nou, apoi o privi pe Eveline care murmurase un "hmm". Cercetaşa zâmbi, era aproape sigură că aceasta are o bănuială.
Ascultă atentă ceea ce spusese Eveline şi se gândi o clipă. Avea sens.
"Eve are dreptate! O vrajă rostită greşit poate avea efecte neprevăzute." Pe chipul fetei se zări un mic surâs, dar dispăru aproape imediat. Mai găsiseră încă o obţiune, dar mai existau o mulţime. Trase aer în piept şi se aşeză lângă un copac, cu spatele rezemat de acesta şi începu din nou să evalueze situaţia.