Give me everything ... [ Privat ~ Byung Hun & Jasmine ]

[Lee Byung Hun]

De la atâtea atingeri, Jasmine începu să miroasă exact ca el. Dar, mâinile lui erau înbibate în parfumul frumos mirositor al fetei. Îşi duse mâna la nas, mirosind de parcă ar fi un câine şi zâmbi scurt. Se simţea un câine, dar practic cam aşa arăta în acel moment. Oricum, nu se va mai spăla pe mâini acum că ştie că mâinile lui miros aşa. Era fanul numărul unu al parfumului ei şi părea că şi ea al lui, căci după sărut îi mirosi parfumul şi el chicoti scurt. Nu mai făcuse o fată asta vreodată, deşi era sigur că el o făcuse de multe ori. Nu numai la fete, ci la băieţi în general. Obişnuia să îi miroasă pe prietenii săi când îi întâlnea, apoi îi ruga ca a doua zi să îşi aducă parfumurile cu ei. Era destul de ciudat Byung Hun, dar, dacă nu ar fi ciudat, nu ar mai fi Byung Hun, nu? Logic. El făcea ce le mai ciudate lucruri în jurul oricărei persoane, doar că, încă nu-şi arătă această latură a lui lui Jasmine.
Îşi aduse aminte că atunci când era mai mic îi plăcea de o profesoară de a lui şi de fiecare dată când o vedea începea să ţipe şi să o întrebe când poate avea îmbrăţişări de la ea, dar profesoara refuza de fiecare dată, căci îi era frică oarecum de el. Mai ales atunci când mânca zahăr. Doamne, Byung Hun era obsedat de zahăr şi încă e şi de fiecare dată când mănâncă mai mult, începe să o ia razna şi să vorbească aiurea. Aşa făcea şi atunci, şi cu toate că era mic, ştia destul de multe pentru vârsta lui. Intrase deseori în belele din cauza asta, căci ajunse odată să spună la toată şcoala că profesoara l-a făcut bărbat. Ştii exact la ce mă refer, nu? Aşa ziceam şi eu, uhum.
Gestul ei îl făcu pe Byung Hun să îşi ridice privirea către ea, Jasmine fiind acum în picioare, zâmbind. Îşi scoase telefonul din buzunar şi privi ceasul. Nu era chiar atât de târziu, dar destul de târziu încât unei fete să i se facă somn. El oricum mai stătea, uneori stătea cam prea mult şi adormea pe fotoliu ca un moş cu ziarul în mână, dar alteori adormea pe jos. Noroc cu focul din şemineu, căci altfel îl vedeai răcit tot anul. Ei bine, cam aşa a fost anul acesta. A răcit de şase ori. ŞASE ORI! Are you like fucking kidding me? No, seriously. Îi trecea răceala şi iar răcea, se făcea bine, iar se îmbolnăvea. Era groaznic. Cel mai groaznic an. Şi le dăduse răceala absolut tuturor prietenilor lui, de asta ajunse într-un timp să fie salutat cu o înjurătură.
-Flashback-
Se plimba printr-un părculeţ, dorind să aibă câteva clipe de relaxare, dar se întâlni cu un bun prieten de-al lui, răcit de asemenea ca Byung Hun. Myoung Jae, căci aşa îl chema pe prietenul lui, trecu pe lângă el şi se opri la un moment dat, făcând cu mâna şi zise:
-Fuck you, apoi a plecat.
Aşa făceau şi ceilalţi prieteni de-ai lui. De asta a şi stat aproape o lună numai în casă, se săturase de înjurături, sau mai bine zis, nu dorea să îi facă pe prietenii lui să pară weirdos, căci ei deja nu mai aveau destule înjurături pentru a le folosi pe el. Le folosiseră pe toate. Le repetaseră chiar uneori, dar oricum, nu dorea să răcească şi mai tare decât era, aşa că a stat doar în casă, bând ceaiuri şi privind televizorul.
-End of flashback-
-Îţi e somn? întrebă şi se ridică şi el, ciufulind-o uşor şi zâmbi. It's okay, o să avem timp şi mâine să ne vedem, so... du-te şi dormi, o îndemnă el cu un zâmbet larg şi stupid pe chip, apoi îi dădu o îmbrăţişare călduroasă.