Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Îşi ascunse chipul în palmele-i delicate şi începu să se gândească la tot ce aflaseră, sau mai bine spus ce bănuiau. Nu puteau fi sigure de acest lucru. Orice informaţie sigură putea să distrugă tot ceea ce făcuseră până acum, arucându-le înapoi la "start-ul jocului". Nu se gândea în aşa fel întâmplător. Uneori, de fapt mai mereu, se simţea ca o marionetă într-un joc care se tot repetă , din care poate scăpa numai murind. Acesta era jocul vieţii. Oftă lung şi se lăsă să alunece uşor pe scoarţa aspră a arborului. Se lăsase linişte câteva secunde, iar Eliza crezu că toţi se gândesc la o soluţie.
Tresări atunci când bărbatul începu să vorbească furios pe un ton acuzator , şi se ridică alarmată în picioare. Ascultă uimită şi dezamăgită discursul tipic cu "voi nu ştiţi nimic; sunteţi doar nişte copii" simţind cum un sentiment de dispreţ îi cuprinde corpul, parcă împingând-o să-l atace pe bărbat. Nu-i venea să creadă cu câtă nerecunoştinţă le vobea. Ele încercau să îl ajute, să-l trimită înapoi la familia sa şi el ce făcea? Dacă nu l-ar fi readus printre oamenii Eveline, ar fi zăcut şi acum pe iarbă. Se încruntă , încercând din răsputeri să reziste instinctului de a lua bagheta.
O privi o clipă pe Eve, iar aceasta o apucă de mână, hotărâtă să nu-l lase pe bărbat să scape aşa uşor de ele. Elizabeth o urmă imediat, aproape luând-o înaintea ei. Aproape că îl ajungeau din urmă pe vrăjitor, care se uită în urmă şi le strigă să plece. Eliza se opri în loc sătulă de comportamentul acestuia.
"Şi acum de ai de gând să faci? Unde ai să te duci? Nu cunoşti pe nimeni!" Strigă ea cu nevii întânşi la maxim . Dacă mai primea o replică de genul "ce ştii tu?!" era aproape sigură că va scoate bagheta . Nu ştia dacă ar fi rezistat, căci el era un vrăjitor experimentat , dar nu avea de gând să se lase călcată în picioare.
"O să găsesc un vrăjitor adevărat care să mă ajute!" Răspunse pe acelaşi ton intrigat , privindu-le peste umăr dar continuând să înainteze. Eliza zâmbi din colţurile gurii şi îşi încrucişă braţele la piept.
"Nu te vor crede! Niciunul! În cel mai bun caz te vor crede nebun, în cel mai rău ai putea să ajungi sub supravegherea Ministerului!" Zise clar şi răspicat şi mai înaintă câţiva paşi. După cum reacţionase mai devreme bărbatul, avea să atace pe orcine ar fi râs de el sau povestea lui. Nu ştia cât de bine va funcţiona ceea ce îi spusese, dar omul se oprise părând că se gândeşte.