Alone with everybody

[Melisse Y. Carter]

• Urmatoarea imagine fu de aceasta data din copilaria lui Mell. Era ziua ei si isi invitase toti prietenii intr-un parc de distractii, iar momentul in care vazu Melisse asta era cand se dadeau in roata cea mare. Era atat de fericita! Insa siroaie de lacrimi ii cazura din ochi, din multe motive. Unul din ele era ca nu mai putea fi copil, altul era ca de fapt familia sa cu care si-a petrecut toata viata erau de fapt unchiul si matusa sa, iar tatal ei biologic este mort. La fel si sora cea mai mare. Dragostea care ii putea fi oferita de catre parinti era umpluta doar pe jumatate, cu mici picatele umplute de Eveline si matusa si unchiul sau, insa inima i-o puteau umple numai parintii. Era trist. Trist pentru ea, trist pentru toti.
  
  Inspira adanc, insa se bloca in scancete, de parca nu ar merita sa respire.
  - Chiar trebuie sa facem asta? intreba Melisse, cu lacrimi in ochi.
  Nu mai putea. Siroaie ii curgeau incontinuu. Iar o viata frumoasa nu o putea avea sub nicio forma - nu cel putin cat erau urmarite de Voldemort si de armata sa de Devoratori.