Alone with everybody

[Evelyn Steel]

Eveline se stramba.Nu,nu era nevoie de toata chestia asta.Dar fata nu invinui cartea.Trebuia sa sti exact ce vrei.Eveline banui ca desi toate astea o dureau pe Melisse,fata dorise sa-si revada trecutul.Sa simta ca inca mai e parte din el.Ca nu e totul pierdut si ca inca e acolo,chiar daca acum ea are alta viata.
- Iti simte teama.Trebuie sa fi sigura de ceea ce vrei sa vezi ii zise Eveline.Melisse ofta iar Eveline o apuca de mana si o stranse usor.Stia cum se simtea.Si era langa ea.

Imaginea se schimba.Eveline,ce inca o privea pe Melisse,isi indrepta acum privirea pentru a vedea scena din fata ochilor.Fata incremeni si dadu drumul maini surori sale.Orice.Oricine.Numai asta nu.Teama crescu in ea si pentru o clipa uita ca vizualiza acea scena.Ca .. trecuse.
Eveline isi stranse colierul cu o inima taiat amintindu-si de o veche promisiune facuta lui Rosalie.Nu avea sa il mai dea jos.Dar nu putea sa nu observe acea fata de noua ani ce isi tinea de mana mama si tatal ce erau devastati.Si stia ca avea sa vina intrebarea ce o rostise mai de mult.Si veni.

- Va veni inapoi,nu?Stiu ca va veni zise acea Eveline,cu lacrimi in ochi.Sicriul era pus in groapa.Mama sa lesina.Eveline cea de noua ani inchise ochi,ascunzandu-si in zadar lacrimile in timp ce tatal sau isi ajuta sotia sa-si revina.
- Dar nu a mai venit mormai Eveline,lacrimi siroindu-i pe obraji.Concentreaza-te mumura ea pentru sine.Imaginea se schimba.Eveline inchise usor ochi.