Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Strânse enervată din pumn aşteptând să vadă reacţia omului. Începu să numere în gând secundele, mai nerăbdătoare ca niciodată. Nu suporta când cineva judeca o persoană după aparenţe, mai ales când era vorba de ea. Din moment ce nu o cunoştea, nici pe ea nici pe Eveline, de ce îşi dădea cu părerea? Oare uitase de vechiul proverb "aparenţele sunt înşelătoare"? Dacă nu pălăvrăgea întruna despre cunoştinţele sale nu însemna că era o neştiutoare. Îi plăcea să păstreze majoritatea lucrurilor secrete, ca un fel de "as în mânecă". Se încruntă atunci când bărbatul se întoarse cu faţa la cele două şi vorbi. S-ar fi aşteptat să renunţe, mai ales după discursul celor două fete, dar în schimb acesta ţipă la fel de furios şi încrezut ca şi data trecută.
Elizabeth se încordă şi strânse bagheta în mână, în timp ce un mârâit încet îi scăpă printre buzele trandafirii. După expresia feţei şi mişcările bruşte îşi dădea seama că avea să arunce o vrajă asupra lor. Dar în loc să se sperie, Eliza zâmbi. După cum se comportase cu ele ar fi fost foarte bucuroasă să lupte cu el. Bărbatul vru să rostească o vrajă, dar exact la mijlocul cuvântului se opri. În jurul său se formase un cerc de foc. Elizabeth se încruntă uşor confuză, apoi se uită la Eve şi îşi dădu seama că ea făcuse asta. Nu ştia că e medium, dar mereu simţise ceva special la ea şi la sora sa Melisse.
În cele din urmă bărbatul se renunţă, iar focul ce-l ţinea pe loc se stinse încet. Eliza se uită atentă la el fiind aproape sigură că avea să fugă în clipa imediat următoare. Aşteptă timp de câteva clipe, apoi un zâmbet mulţumit înflori pe chipul ei.
"Deci o să ne accepţi ajutorul , o să iei în considerare orice posibilitate şi ne vei lăsa să punem întrebări fără să comentezi?" Întrebă Cercetaşa punând accent pe fiecare cuvânt, dar mai ales pe ultimele trei. Se uită insistentă la vrăjitor, fără a clipi. Acesta aprobă din cap, uşor nemulţumit , dar nu furios.
"Şi trebuie să răspunzi sincer, să nu omiţi nici un detaliu." Mai adăugă după câteva secunde . Ştia din proprie experienţă că cele mai banale lucruri pot fi foarte importante. Bărbatul încuviinţă din nou. Elizabeth zâmbi iarăşi şi închise ochii începând să se gândească la tot ceea ce aflase până acum şi la următoarele întrebări pe care avea să le pună.