Once upon a December

[Charlizze Di Rino]

OOC; MAXIM 4 PERSOANE! NU MAI MULT!

Noapte. Intuneric. Frig. Ceata.
Luna saruta demonic intunericul etern care pusese stapanire pe zona. Castelul zacea intr-o ceata densa, bizara. Cativa fulgi de zapada se desprinsera din cer, plimbandu-se usor spre pamant, prinzandu-se intr-un vals ametitor. Dezordine, liniste si.. pericol.
Poate nu fusese cea mai buna idee sa paraseasca castelul la ora aceea, sau poate ca da.
Galagia din camera de zi a Viperinilor o impinse iar sa incalce regulile scolii. Reguli? Chiar existau asa ceva? Ministerul era ridicol! Ridicol pentru ea! Nu erau reguli, erau doar oameni ridicoli care le respectau.
Cobora in graba scarile, strecurandu-se prin coridoarele intunecate ale castelului, in cautare de.. nimic. Initial, nu stia unde dorea sa ajunga. Dar va gasii ea un pretext , o scuza suficient de buna daca va fii prinsa. Primul impuls fusese acela de a mai da o tura prin sectorul interzis. Dar renunta la ideea aceasta, nu o impresionase cu nimic acolo.
I se paru ca aude pasi. Scutura bagheta, acel ''Lumos'' pierzandu-si splendoarea si facandu-se bezna in jurul ei. Intunericul inghitea nepasator trecatorii, invelindu-i intr-o mantie a fricii si a pericolului. Simple vorbe, care pentru dom`soara nu contau.
O interesa altceva, cu totul altceva!
Impinse usa de la iesire cu piciorul, iesind afara. Facu un stanga-mprejur si prinse clanta, mainile ei albe, fine, catifelate alunecand usor pe fierul rece, inchizand-o in liniste.
Nu trebuia sa ii simta prea multi prezenta acolo.
Scoase iar bagheta dintr-un buzunar al robei si o scutura iar, soptind vraja corespunzatoare pentru a-si lumina drumul.
Devenise mai mult dependenta de plimbarile nocturne, nu se saturase inca sa fie pedepsita, nu intalnise nimic care sa o tina captiva in bratele durerii.
Doi ochisori de un albastru de invidiat isi facura aparitia de dupa un trunchi al copacului. Se retrase imediat, pentru ca in clipa urmatoare sa isi faca iar aparitia. Trebuia sa se asigure ca nu era urmarita. Inainta adanc in inima rece a padurii pustii, acoperita de praf de stele sidefii.
Nu putea sa fie observata, doar daca.. cineva ii urmarise urmele lasate in zapada proaspat asternuta.

Dintr-o data cineva ii puse o mana pe umar.
Incepu sa tipe.
"Samantha?"
"AAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaa!"