We are not alone.

[Eliza G. Blest]

Cercetasa daduse din cap in semn de afirmare si se indreptase spre conac , la prima usa , care parea normala . Eliza ocolise conacul incet , privindu.l de sub suvitele de par care ii stateau in ochi . Nu le daduse deoparte , ii placea sa le aiba acolo , avea un aspect .. mai straniu . Desi nimeni nu se uita la ea , prefera sa fie ignorata . Stanci peste stanci , salturi peste salturi , iar caderi .. ei bine , din cand in cand isi mai pierdea echilibrul , spre nemultumirea ei . Insa ajunsese la o usa care nu parea la fel ca cealalta , era deschisa larg si putin prabusita , de parca cineva o trantise cu putere . Nu stia cine putea sa provoace acel lucru , dar o analizase . Avea urme pe ea , asemenea unor zgarieturi , dar adanci . Trecuse de aceasta , peste prag , ajungand intr.un hol stramt , cu o scara in stanga sa . In fata ei era Jennifer ce privea in sus . Isi ciulise urechile . Voci . Cineva se afla acolo .

*Pregateste.ti bagheta , urcam ! *