Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Era zbuciumata , mii de ganduri ii zburau prin cap , atat din trecutul ei cat si din prezent , incurcandu.se , nestiind care mai aveau treaba cu cele de fata . Isi scuturase capul de mai multe ori , desi nu reusise sa rezolve nimic . Nu mai simtea nimic , nici muschii nici sentimente , nimic . Parca era goala pe dinauntru si pe dinafara era cu ochii atintiti asupra ei , fara sa ii mai inchida si o senzatie ciudata o cuprindea si deodata mintea i se golise . Numai o voce ciudata , de parca provenea dintr.o alta lume ii spunea sa vina , sa coboare spre lumea unde ea va avea o viata mai fericita , mai normala , si de care se va bucura , numai sa coboare . Era asa de intense cuvitnele lui , asa de provocatoare , ca Eliza nu mai rezista ispitei .

*Ce e cu mine ? Ma las astfel pacalita de cineva care vrea sa cobor ? Nu , n.am innebunit . Cineva isi bate joc de bine . Dar cine ? Si de ce ? Ce vrea ?? *

Isi intoarse capul cu forta spre Adnana , daca intelese ea normal . Da , cealalta fata se prezentase si , dupa expresia fetei ei , trecea prin acelasi lucru ca si viperina . Era cazuta pe ganduri iar pe chip i se citea concentrarea . Viperina se ridicase in picioare , o ameteala usoara facand.o sa se clatine . Dusese mana la cap , confuza , iar mintea incetand sa mai gandeasca . O atinsese pe Adnana pe umar si fara sa ii mai zica vreun cuvant , doar o simpla privire hotarata ,isi daduse jos roba neagra , facuse cativa pasi si se aruncase in apa rosie si rece . Inchise ochii , apa intrandu.i pe nas si facand.o sa se cutremure de la temperatura ei .