Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Vantul incepuse sa fie aspru , lovindu.se puternic de parul viperinei , fluturandu.i in fata . Exact ce ura ea cel mai mult ! Ca parul ei sa nu stea locului , mai ales ca venea in fata ei .

''Se pare ca in curand va incepe sa ploua...ar trebui sa mergem.''''Adica...sa plecam...adica...incepe ploaia..intelegi tu...nu trebuie sa mergem amadnoi undeva...fiecare merge unde vrea el...adica...intelegi tu...''

Astropuful parea complet zapacit . Credea ca Eliza intelese cu totul altceva , insa nici macar nu era atenta la el . Injura vantul in ultimul hal , si cel mai mult .. incepea sa picure .

*Urasc ploaia ! Sa plecam de aici ! Unde vom merge ? *

Insa o ploaie puternica navalise asupra lor ca o galeata cu apa rece ca gheata . Nu mai aveau pe unde merge , nu mai puteau vedea nimic , ziceai ca e ceata , dar era numai o perdea de ploaie .

*Minunat! Si acum ce facem ? Cum de au aparut atatia nori deodata ? *

Privise in sus , cerul era negru total si fulgerele incepusera sa isi faca si ele aparitia , spre groaza viperinei care se uda tot mai mult .