Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul spera ca se facuse inteles, simplu fapt ca dorea sa fie un tanar politicos era singurul lucru care nu-l facuse sa plece de acolo fara nici-un semn sa o lase pe fata singura.Insa acum ca furtuna se pornise nu putea sa plece pur si simplu, ar fi fost o dovada de proasta crestere nu ca tutorele lui drag sar fi ocupat cumva de aceasta parte.Baiatul isi indrepta bagheta catre fata.
''Impervius!''
O ceata alba iesi din varful baghetei menita sa o acopere de fata de rafalele de apa ce cadeau peste ea.Indrepta apoi bagheta catre el si sopti din nou aceiasi vraja.Cel putin aveau sa ramana uscati in ploaia aceea.Se uita in toate directiile incercand sa-si dea seama unde se afla cel mai apropiat drum insa nu putea vedea nimic.Se intoarse catre fata
''Cred ca ar trebui sa ne adapostim undeva...oriunde...idei?''
Un fulger lumina intregul lac si apoi o bubuitura facu ca vocea baiatului sa fie acoperita.Baiatul privi uimit cu un fulger loveste suprafata lacului, cea ce putea sa insemne un singur lucru...acela ca se aflau chiar in centrul furtunii si in orice clipa un fulger ar fi putut sa cada asupra lor.Stia ca Padurea Interzisa este cel mai apropiat loc de ei, insa sa intre acolo pe furtuna era ultimul lucru pe care si-l dorea.Apoi se uita catre lac si isi dadu seama ca sub apa nu ploua si nici nu bate vantul.Incerca sa faca cativa pasi insa vantul puternic il facu sa-si piarda echilibrul si sa cada fix in apa.Apa era calda si baiatul isi aminti brusc de pesteriile subacvatice ce se aflau sub stancile de la marginea lacului, stia ca in unele pesteri apa nu intrase si deci puteai sa stai dupa pofta inimii.
''Ce zici...incercam pesteriile de sub stanci...exista macar asa ceva aici?''
O intreba pe fata deoarece era clar ca fiind cu cativa ani mai mare decat el, petrecuse mai multe momente in jurul lacului decat el, spera ca fata intelegea ce spune el, deoarece vantul se porni si mai puternic.