Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Mintea ei gandea cu 300 de km la ora , in cautare de idei de adapostire. Nu stia udne sa mearga . Tot de gandea la padurea interzisa , insa nu era tocmai un loc prea potrivit pentru o astfel de ploaie . Totusi , lacul ii adusese aminte de ceva .

*Nu! Niciodata nu am sa mai pun piciorul in acel loc . Nu dupa intamplarea trecuta . Trebuie sa gasim alte metoda . Ohh!! Ploaie ! Voi muri ! Vorbesc serios ! Bine fie , ce o fi ! *

Oftase incet , dar auzibil pentru astropuf , se apropiase de el si il scosese din apa , tragandu.l de camasa uda .

*Da , sunt unele locuri , dar trebuie sa inotam putin pana acolo . Cel mai preferabil ar fi sa fim putin la adancime . Acolo nu va mai ploua chiar asa de mult . Haide ! "Cap-de-Bula ! " *

Avea bagheta pregatita si odata vraja rostita , in jurul capetelor lor era o bula argintie pe dinafara , dar invizibila pe dinauntru . Cu o ultima privire aruncata asupra baiatului , sarise in apa ca un delfin , privind in urma ei pe baiat . Intelese ca el vroia sa para un baiat de treaba , dar se descurca si singura , stia ce sa faca si cum sa se descurce . Totusi , era viata ei si stia cum sa si.o aranjeze . Chit ca nu ii placea prea mult . Venise in sfarsit , il luase de mana , insa nu il vroia sa il piarda . Spera sa nu inteleaga cu totul si cu totul altceva si inotasera in liniste , doar ciocnirea pacaturilor de lac le mai gadilau urechile . Inchisese ochii , lasandu.se dusa de armonia acestora si purtata parca de val spre acele stanci . Se trezise cu baiatul inca de mana , dar o tragea . De ce ? Au ajuns deja? Dar cum ?