Memories drowned in sobs ...

[Gaspard Müller]

Dacă înainte spunea că ea nu - şi va face de râs rasa , devenind slabă asemeni oamenilor , acum , după ce citi acea scrisoare , cine ar fi văzut - o , nu ar mai fi spus că ea era DaHee . Îşi şterse cu violenţă lacrimile , ce - i mângâiau lent obrajii mai palizi ca niciodată şi îşi îndreptă privirea spre pergamentul ce - l avea în mână , recitind pentru a mia oară scrisoarea .

Draga mea , DaHee ,

Deşi ştiu că poate nu am niciun drept să fac acest lucru şi să te caut după câte ţi - am făcut după moartea răposaţilor tăi părinţi , îţi scriu astăzi şi te rog , de fapt nu , te implor să mergi la Azkaban . Bunicul tău a fost prins în timp ce discuta cu nişte Devoratori , având o datorie la ei şi a fost trimis acolo , pe motiv de trădare . Dacă ai putea să te duci şi să încerci să - l salvezi , ţi - aş rămâne recunoscătoare pe viaţă , şi şti şi tu , că un vrăjitor nu - şi încalcă promisiunile cu atât mai mult dacă este şi vampir .

Cu drag , a ta bunică
Eleonora .

Clipi de mai multe ori , încercând să - şi alunge acele lacrimi ce tot mai stăteau să - i cadă pe obraji şi ridică privirea , observând în zare turnurile închisorii Azkaban . Îşi duse mâna la picior , atingând bagheta prinsă de coapsă , căci ştia că locul era plin de Dementori . Nu purta robă sau altceva , fiind îmbrăcată cu o pereche de blugi negrii şi o cămaşă albastră în carouri , ce - i avantaja talia de viespe . Se blestema în gândul ei , căci devenise asemeni celor ce - i ura din totdeauna şi totuşi se întrebă de ce . De ce începu să plângă de cum citi scrisoarea . De fapt de cum văzu cine era expeditorul . Oftă şi îşi aprinse o ţigar , trăgând cu ardoare din ea . Îşi simţea capul pleznindu - i de durere şi mai ales acum , când mai avea puţin şi ajungea acolo unde nu ar fi trebuit niciodată să meargă .