Noapte n-ai ce face...

[Eliza G. Blest]

Pe un culoar larg si lung , se plimba o fata , cu parul verde cazandu.i pe roba neagra de vrajitoare , acoperind insigna casei ei , mergea incet , absenta , mintea ei zburand aiurea printre nori pufosi movi . Nu ii pasa care erau regulile , ea se obisnuise sa mearga pe coridoare , mai ales noapte, pentru ca asta ii era natura . Mai ales cand era luna plina . Dar in acea noapte se pomenise a fi jumatate de luna . Oftase incet , amintindu.si intamplarile amuzante cu prietena ei Claire , de la aceeasi casa . Vroia sa fie iar luna plina , sa hoinareasca prin padure sa se joace cu thestralii si sa fugareasca unicornii . Insa mai trebuia sa astepte , nu mult , dar ziceai ca este o eternitate .

*Amuzant ! Si oare ce voi face eu in seara asta ?Doar nu oi fi chiar atat de tacanita incat sa ma duc inapoi in Pivnita si in pat . Desi nu ar strica , vremea se strica . Macar de as intalni pe cineva . Dar cine ? *