Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

O lovitura puternica in zona capului o facuse sa lesine , cazand in adancimea lacului . Nu stia ce mai era cu ea , creierul incetase sa mai gandeasca iar in fata ochilor ei era intuneric . Liniste si intuneric . Unde se afla ? Asa urma sa fie sfarsitul vietii ei . Pentru prima data in viata ei , nu isi vroia moartea . Se simtea goala si totusi vroia sa mai traiasca . O lumina puternica o trezise de tot . Se ridicase , ameteala facandu.si aparatia , dar nu o mai bagase in seama . Se aflau intr.un fel de camera , dar ce camera ? Nu a mai vazut niciodata o astfel de camera . Nu erau pereti . Adica , erau pereti , dar din sticla , numai si numai din sticla . Era minunat . Privea spre Adnana care era buimacita . O usa se deschisese iar trei fiinte necunoscute ei intrasera inauntru si se postasera in fata lor .

"Doua fete vor reusi sa rupa blestemul. Doua fete vor reusi sa rupa blestemul si sa na re-aduca libertatea. Doua fete. Cele doua fete au venit!"

Spusese unul dintre ei .

*Bon , sa vedem , deci , cap de om , trup de peste si coada de rechin . Interesanta combinatie , dar ce vor de la noi ? Cum adica doua fete ? Asta inseamna ca ei au o profetie . Dar noi doua ? Nu are cum ! Sau ... trebuie sa vad asta ! *

Se ridicase in picioare si il trase de pieptul celui care vorbise primul , indreptandu.l spre ea .

*Asculta , trup de peste , explica.te si prezinta.te ! Vreau sa stiu clar ! Ce naiba cautam noi aici ! Si acum ! *