Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Privise in jurul ei buimacita . Unde se afla ? Unde au ajuns ? Chiar au ajuns la stanci ? Nu ! Au dat de necaz . Au ajuns in teritoriul sirenelor , spre groaza viperine .

*Niciodata , dar absolut niciodata sa nu va mai prindem aici sau veti fi omorate! *

spusese una dintre ele cu cateva luni in urma cand Eliza si cu o astropufa au dezlegat misterul din acel lac . Nu era tocmai frumos sa zica asta , mai ales ca au fost salva...gresit ! Ele , de fapt , nu au fost salvate . Aceste sirene tineau niste fiinte , un fel de oameni-peste , ca servitori . De cand viperina si astropufa ii salvasera , avusesera de a face cu ele un mic conflict . Pana la urma reusisera sa le calmeze si sa le opreasca in izbucnirea unui razboi intre ele si oamenii de la suprafata . Insa nu se asteptase sa se reintalneasca cu ele . Din nou . Isi trase un picior care era prins de una dintre ele , apoi o lovise tare pe cealalta cu acelasi picior . Il cautase pe John speriata ca il pusese in acel loc si nu trebuia sa faca asta .

*Eu si mintea mea idioata ! John ! John ! Unde esti omule ??? *

Tipase ea ca o nebuna , insa nu ii raspunse nimeni . Era singura din nou , dar sirenele , inca se mai aflau , spre groaza ei . Isi scosese bagheta din nou si se puse pe atac .