Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Nu stia unde se afla astropuful iar inima i se facuse ca un graunte . Nu ii placea deloc ca il pierduse .Ea il adusese in locul acela , ea era de vine pentru tot . Trebuia sa il gaseasca , dar cum ? Nu avea nici cea mai vaga idee pe unde sa mearga . Totusi , se aflau intr.un lac . Si unul adanc si rece .. numai temperatura nu o deranja pe viperina , doar ca apa era cam , uda , pentru ea . Si nu ii placea prea mult , de fapt , nu ii placea deloc . Dar trecuse peste . Privise ca o oarba in jurul ei , in cautarea acelui baiat dar era de negasit , apoi simtise cum o mana o luase pe sus si o indreptase spre niste stanci , care se vedeau greu . Era John , aparuse intr.un final .. cu o adevarata turma de sirene , nervoase , spre groaza ei .

*Multumesc ca ai adus si oaspetii cu tine ! *

Spuse pe un ton ironic , dar stia ca nu aveau nicio sansa sa scape de ele . Trebuia sa intervina cu ceva ! Isi luase bratul din mana lui si facuse stanga , departe de el si strigase la sirene .

*Hai batranelor ! Numai asa puteti merge ? Mai cu viata si cu spor . Nu aveti nicio sansa sa ma prindeti !!! *

Spera sa fie de ajuns ... cam prea de ajuns . Toate tritonurile s.au aprins simultan intr.o lumina rosiatica , iar pe fata lor urata se citea furia .

*John , fugi ! Ma ocup eu de ele !*

Spuse ea pe un ton incet , sperand sa nu fie auzita de ele . Spre fericirea ei , creaturile cazusera in plasa si incepusera sa inoate din coada lor neagra spre viperina .

*Ahm .. ajutor ? Am uitat ce urma dupa insulte .*

Fara sa mai stea pe ganduri , daduse din picioare , inotand spre larg , nestiind incotro mergea . Nu avea cum sa se puna cu ele , ea era una singura si ele o adevarata herghilie . Trebuia sa faca altceva .. dar ce ?