Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

ooc: nu nu stai linistita

bic:John iesi din apa si se uita la ceasul sau.Nu numai ca acesta nu mai functiona insa pentru o clipa putu sa jure ca vede un mic pestisor jucanduse cu cifra 4.Si-l dadu jos de la mana si ofta.Se uita apoi la fata si zambi.Rosi putin la auzul cuvintelor fetei, nu intelegea de ce fata ii multumeste el doar ii intorsese serviciul...ea fusese ceea care il salvase prima.
''Tu ai fost prima...daca nu ai fi luat toata hoarda aia de pe urmele mele nu as fi ajuns langa stancile alea...m-multumesc''
Baiatul rosii putin la auzul cuvintelor fetei.Nu era obsinuit ca lumea sa ii multumeasca lui pentru ceva.Isi dadu jos roba de pe el deoarece aceasta era incredibil de grea si de uda,ramanand in camasa.Se uita in jurul lui dupa niste lemne sau ceva ce ar fi putut arde pentru o perioada mai indelungata deoarece foarte curand frigul avea sa puna stapanire pe ei.Se lasa pagubas si se aseza langa fata.O privea mirat, nu stia cam cati elevi ar fi facut asta pentru un strain.Se simtea dator fetei desi aceasta zicea altceva.
''Si imi cer scuze pentru privirea de mai devreme, insa nu sunt obisnuit ca lumea sa fie atat de protectoare cu mine...sau sa faca astfel de lucruri pentru mine...plus cand te-am vazut acolo inconjurata de ciudateniile alea...ce fel de om ar fi trebuit sa fiu ca sa te las acolo?''
Se uita acum la bagheta lui, desi era tanar in seara aceea reusi sa se lupte cu sirene ce probabil aveau de doua ori varsta lui.Se intinse apoi pe spate pe biatra uscata si ofta.Habar nu avea cat era ceasul sau daca furtuna de afara se oprise, se mira ca mai este in viata.