Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul se intoarse cu spatele in momentul in care fata isi dadu jos roba,nu dorea sa se creada altceva despre el.Rosii pana in varful urechiilor si inghiti in sec cand fata veni langa el si mai apoi balmaji ceva despre incalzit, se linisti insa cand fata il usca cu vraja ei minune.Nu auzise in viata lui despre o asemenea vraja insa si-ar fi dorit ca aerul acela cald sa dureze mai mult timp.Acum ca era complet uscat se ridica in picioare si analiza peretii pesterii.Era o pestera normala doar ca din cate se parea nu exista nimic asemanator cu o usa,trapa sau macar ceva care sa semene cu o iesire.Era clar ca singurul drum spre scoala era acela prin lac, unde probabil ii asteptau sirenele suparate din cauza distrugeriilor pricinuite.Se aseza din nou langa fata si fata i se lumina.
''Ce ar fi sa ne facem singuri o iesire?...Am putea sa folosim vraja cu care am distrus eu bolovanii aia...insa...nu...uita ideea e stupida...am putea sfarsii ingropati de vii...''
Se uita suparat la roba lui care se afla la cativa metri mai incolo, faptul ca nici macar lui nu i se parea o idee buna.Spera ca fata sa aiba si alte idei, pentru ca pana acum ideile ei ii cam salvasera pielea.Isi lua roba si o impaturi facand din ea un fel de perna se intinsa langa fata si se aseza cat de comfortabil putu.Casca cu pofta dupa care o privi pe fata vesel.
''Cred ca ne putem odihni putin nu-i asa?Lupta de mai devreme m-a obosit intr-un hal...si tot innotatul ala nu a ajutat...sunt atat de obosit...''