Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Nu ii venea sa creada , chiar se intelegea de minune cu acel baiat , insa nu vroia sa sara calul , nu inca . El propusese sa isi faca ei singuri un drum , avand si ea aceeasi idee insa era o problema : urmau sa moara ingropati asemena sirenelor si nu vroia . Privea cu nostalgie spartatura cu apa limpede si transparenta din care venisera , gandindu.se la o sansa de scapare . Insa nu ii venise nimic in mintea . John se asezase langa ea isi facuse un fel de perna , asezase confortabil si o rugase , intr.un fel , pe viperina , sa doarma putin . Nu stia cat va dura acea odihna , insa si ea vroia . Pana atunci era activa , in actiune , cu mintea agera , dar oboseala o luase pe nepusa masa si trebuia sa admita ca ii era si ei somn .

*Bine , vom sta aici pentru un scurt timp , dar pana atunci , sa nu digeram de vii . *

Ii facuse cu ochiul , luase roba de pe piatra , si cu o simpla unduire de bagheta , se multiplicase cu inca cinci asemenea ei apoi , concentrandu.se la maxim , cu ultimele forte pe care le mai avea , transformase gramada de bumbac in lemne adevarate . "Incendio ! " Un foc albastrui se asezase peste ele , arzand lemnele reci si tari .

*Acum , nu vom mai avea probleme cu temperatura scazuta . Lemnele nu vor arde deloc , insa ne vor da caldura cat timp noi vom dormi . Somn usor ! *

Se asezase inapoi pe piatra rece cu fata spre tavan , analizandu.l pana ce somnul o cuprinsese . Pupilele se inchisesera de la sine din ce in ce mai incet si un vis frumos , parca de pe o lume paralela , isi deschisese bratele .