Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Incepea sa se enerveze tot mai mult . Unde mergeau ? De ce le lua atat de mult . Incercase sa se ambtina , sa se calmeze , dar mergeau de prea mult timp . Unde se aflau . Ii venea sa dea cu piciorul in pamant , dar acolo era numai nimic . Nisip si intuneric . Nu stiau pe unde mergeau , puteau oricand sa se inece , oricand sa moara , sau sa fie prinse . Si totusi , avea incredere in ceea ce le spusese acei oameni . Trebuia sa duca pana la capat misiunea , altfel nu se simtea implinita . Adnana se lovise de ceva iar durerea ii iesise printr.un simplu strigat .. care devenise un ecou tot mai rasunator . Ajunsesera , stiau amandoua ata , dar aveau probleme . Erau in fata unei porti , spre fericirea lor , viperina isi scosese bagheta si rostise o vraja in minte , facand ca aceasta sa se deschida .Intrasera repede inauntru si luasera niste robe negre , acoperindu.se cu ele. Acum puteau sa mearga fara probleme .

*Minunat ! Trebuie sa fim precaute . Da Adnana ? Si fara tipete , oricat de incete ar fi .*

Vorbea pe un ton autoritar , dar nu vroia sa mai aiba probleme . Inaintau pe o straduta simpla , lunga , cu multe case darapante . Nu parea sa fie chiar o imparatie dupa cum credea viperina , ci chiar un asediu . Se asteptau la un atac , sau la pregatirea uneia ?Nu stia inca , dar era pusa sa afle . Deodata , a fost trasa cu putere de Adnana .

*Ce te apuca ? *