The sky is blue

[Valerye R. Mitchell]

history:
Aventura constiintei mele a inceput intr-o zi de august cand o anumita intamplare m-a facut sa inteleg ca exist si ca parintii mei ar trebui sa fie neaparat mandri de mine. Mereu am fost sacaita la cap de catre mama mea care neaparat voia sa invat la Hogwarts, ma invatate deja toate vrajile si doar tebuia sa-mi cumpar o bagheta la varsta de 11 ani. Erau multi membri ai familiei in casa in acea zi pe care sigur nu o sa o pot uita niciodata, defapt erau foarte multi, nici macar nu stiam cine sunt ei, dar asta nu era cel mai dureros lucru, nici nu stiu daca o puteam numi intr-adevar o durere, dar orice ar fi fost ceva tot era. Sarbatoreau toti ce-a dea 11 aniversare a mea, in timp ce eu citeam, nu-mi permitea nici sa ascult ce vorbesc ei, dar ceva imi spunea ca de mine tot se sosotesc acolo, ca cica as deveni un non, mare branza.
Atunci am primit o scrisoare, in care am fost invitata la scoala, nu voiam sa le spun parintilor, defapt nu voiam sa spun nimanui. Imi era frica sa nu fiu luata in deradere, copil prostut cu aluziile sale stupide.

Din prima clipa cand am coborit din tren, m-am simtit libera, libera sa gandesc, libera sa-mi aleg o cale in viata, dar deodata nesiguranta reizbucnea fara legatura, proaspata, ca din senin, din amintire...Apele, riurile, baltile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare pret pe ele; nici ploile, nici padurea, nici soarele...Imi sopteau doar ca suntem impreuna si ca suntem fericiti, mare lucru, vedeam si simteam si singura ca asa este.