Noapte n-ai ce face...

[Adnana Hale]

Nu mai vedeau nimic. Numai simteau nimic. Vedeau. Si ceea ce vedeau era doar..lumina. Lumina orbitoare, lumina si din nou lumina. Mergeau, mergeau mereu inainte, nestiind incotro. Astropufei nu-i pasa. Nu-i pasa de absolut nimic. Aici se simtea..formidabil. Parca nici nu mai traia. Parca era o fantoma, se simtea libera se simtea..ciudat. Parca nu era ei. Parca erau pe un fel de taram al..viselor, Taramul Viselor si sl Sperantei, fu botezat de catre tanara Astropufa. Poate ca, ajunsera intr-un fel de Camera Secreta, o camera in care li se implinea absolut totul. Pate ca ajunsesera in steaua lor! Lumina, Lumina si iar Lumina. Fata inchise ochii. Se gandea la munti, la cascade la natura. Deschise ochii. Se afla undeva, pe varful unui munte, deasupra unei cascade imense. Vedea doa paduri. Natura. Aerul curat de munte se simtea. Era frumos..

~ Deschise ochii ~ Lumina o orbea ~ Isi imaginase ~

Iar lumina aceea orbitoare. Viperina mergea, si ea, nestiind incotro. Dupa cateva momente se auzira cateva zgomote. Pasi, fosnete, umbre. In fata se vedea un punct mic, negru. Oare unde ajunsesera si ce se ascundea dincolo de pelerina asta orbitoare?!